stăvilar
/stə.vi'lar/Etimologie
Din stavilă + sufixul -ar.
Definiții
- construcție de lemn, de beton sau de fier înălțată transversal pe cursul unei ape curgătoare, servind la reglarea nivelului apelor din amonte cu ajutorul stavilelor; baraj, zăgaz, opust.
- fiecare dintre obloanele verticale mobile ale stăvilarului, acționate manual sau mecanic; stavilă.
- întăritură de protecție în apropierea unui pod.
- (fig.) (rar) obstacol, piedică; împotrivire.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stăvilar | stăvilare |
| genitiv-dativ | stăvilarului | stăvilarelor |
| vocativ | stăvilarule | stăvilarelor |
| articulat | stăvilarul | stăvilarele |