stătuleț
/stə.tu'leʦ/Etimologie
Din stat + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui stat.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stătuleț | stătulețe |
| genitiv-dativ | stătulețului | stătulețelor |
| vocativ | stătulețule | stătulețelor |
| articulat | stătulețul | stătulețele |