stărui
/stə.ru'i/Etimologie
Din bulgară стараия сe (staraija se).
Definiții
- (v.intranz.) a ruga insistent și în mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista.
- (v.intranz.) a rămâne statornic, neclintit (într-o acțiune, într-un sentiment, într-o hotărâre etc.); a persevera, a persista.
- (v.intranz.) a lucra cu perseverență la ceva.
- (v.intranz.) a continua să fie, să existe; a se menține, a dăinui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | stăruea | stărueau |