stărețire
/stə.re'ʦi.re/Etimologie
Din stăreți.
Definiții
- acțiunea de a stăreți și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stărețire | stărețiri |
| genitiv-dativ | stărețirii | stărețirilor |
| articulat | stărețirea | stărețirile |
Din stăreți.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stărețire | stărețiri |
| genitiv-dativ | stărețirii | stărețirilor |
| articulat | stărețirea | stărețirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică