stăreție
/stə.re'ʦi.e/Etimologie
Din stareț + sufixul -ie.
Definiții
- funcție, demnitate de stareț; timpul cât cineva exercită această funcție.
- locuința sau cancelaria starețului sau stareței unei mănăstiri.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stăreție | stăreții |
| genitiv-dativ | stăreției | stărețiilor |
| vocativ | stăreție | stărețiilor |
| articulat | stăreția | stărețiile |