← înapoi la căutare

stăreți

/stə.re'ʦi/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din stareț.

Definiții

  1. (v.intranz.) a conduce o mănăstire în calitate de stareț.

Declinare

CazSingularPlural
verbstărețeastărețeau

stareț

/'sta.reʦ/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din slavă (veche) starici.

Definiții

  1. călugăr care conduce o mănăstire; egumen.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativstarețstareți
genitiv-dativstarețuluistareților
vocativstarețulestareților
articulatstarețulstareții

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică