stăpânitor
/stə.pɨ.ni'tor/Etimologie
Din a stăpâni + sufixul -tor.
Definiții
- care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa.
- care domină; dominant, dominator.
Din a stăpâni + sufixul -tor.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stăpânitor | stăpânitori |
| genitiv-dativ | stăpânitorului | stăpânitorilor |
| vocativ | stăpânitorule | stăpânitorilor |
| articulat | stăpânitorul | stăpânitorii |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică