stănog
/stə'nog/Etimologie
Din rusă, ucraineană станок (stanok).
Definiții
- barieră de lemn sau de fier care desparte caii sau vitele în grajd.
- țăruș (cu care se priponește calul); pripon.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stănog | stănoage |
| genitiv-dativ | stănogului | stănoagelor |
| vocativ | stănogule | stănoagelor |
| articulat | stănogul | stănoagele |