stăncuță
/stən'ku.ʦə/Etimologie
Din stâncă + sufixul -uță.
Definiții
- (ornit.) (Corvus monedula) pasăre de culoare neagră-cenușie, cu ciocul și picioarele negre, mai mică decât cioara.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stăncuță | stăncuțe |
| genitiv-dativ | stăncuței | stăncuțelor |
| vocativ | stăncuțo | stăncuțelor |
| articulat | stăncuța | stăncuțele |
Sinonime: (ornit.) ceucă, stancă, (reg.) cioacă, ciochiță, ciorică, ciovică, crancău, lisarcă, stăncușoară, cioară-gulerată, cioară-pucioasă, papagal-țigănesc, porumbel-țigănesc