stânjen
/'stɨn.ʒen/Etimologie
Din bulgară стъ(н)жeн (stă(n)žen) < inevitabil din slavă (veche) sęžĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Tiktin), probabil contaminat cu sŭtęženŭ („întins”).
Definiții
- (metro.) unitate de măsură pentru lungime, folosită înaintea introducerii sistemului metric, care a variat, după epocă și regiune, de la 1,96 m la 2,23 m; lungime sau cantitate de material corespunzătoare acestei unități de măsură.
- (metro.) unitate de măsură pentru volumul lemnelor așezate în stivă, egală cu opt steri.
- (bot.) stânjenel.
Exemple
- Un stânjen de lemne.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stânjen | stânjeni |
| genitiv-dativ | stânjenului | stânjenilor |
| vocativ | stânjenule | stânjenilor |
| articulat | stânjenul | stânjenii |
Sinonime: 2: (metro.) (prin Transilv.) șing, 3: (bot.) stânjenel, iris