stâlpar
/stɨl'par/Etimologie
Din stâlp + sufixul -ar.
Definiții
- veche monedă de argint, pe care erau reprezentate două coloane; direclie.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | stâlpar | stâlpari |
| genitiv-dativ | stâlparului | stâlparilor |
| vocativ | stâlparule | stâlparilor |
| articulat | stâlparul | stâlparii |