spânzura
/spɨn.zuˈra/Etimologie
Probabil latină *expendiolare.
Definiții
- (v.tranz.) a omorî, a executa pe cineva (în urma unei condamnări) prin strangulare, cu ajutorul spânzurătorii.
- (v.refl.) a se sinucide, strangulându-se cu ștreangul.
- (v.tranz.) a agăța un obiect de unul dintre capete, lăsând restul să atârne liber în jos.
- (v.refl.) a se agăța, a se prinde (și a se ține strâns) de cineva sau de ceva; a se atârna.
- (v.intranz.) a atârna, a cădea liber în jos (fiind prins sau agățat de ceva în partea superioară).
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a cheltui o sumă de bani (fără rost, pe lucruri care nu sunt strict necesare).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spânzura.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | spânzura | spânzurau |