spurcăciune
Etimologie
Din a spurca + sufixul -ăciune.
Definiții
- lucru spurcat, grețos; scârnăvie, murdărie.
- (fig.) faptă sau vorbă murdară; trivialitate.
- termen de dispreț pentru o ființă respingătoare; (p.ext.) monstru.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spurcăciune | spurcăciuni |
| genitiv-dativ | spurcăciunii | spurcăciunilor |
| vocativ | spurcăciune | spurcăciunilor |
| articulat | spurcăciunea | spurcăciunile |