← înapoi la căutare

spurca

/spurˈka/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din latină spurcare.

Definiții

  1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări, a (se) mânji.
  2. (v.refl.) a-și evacua excrementele sau urina.
  3. (v.tranz.) (fig.) a pângări, a profana, a necinsti.
  4. (v.tranz.) (fig.) a înjura.
  5. (v.tranz.) a atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.
  6. (v.refl.) (în practicile religioase creștine) a mânca de dulce în timpul postului.
  7. (v.refl.) (fig.) a se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.
  8. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spurca.

Declinare

CazSingularPlural
verbspurcaspurcau

spurcatul

substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen masculin

Etimologie

Din spurcat.

Definiții

  1. dracul.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativspurcatspurcați
genitiv-dativspurcatuluispurcaților
vocativspurcatulespurcaților
articulatspurcatulspurcații

spurcați

/spurˈkaʦʲ/
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid

Etimologie

Din spurcat.

Definiții

  1. forma de masculin plural pentru spurcat.

spurcați

/spurˈkaʦʲ/
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie

Etimologie

Din spurca.

Definiții

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru spurca.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru spurca.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperfect pentru spurca.
  4. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru spurca.

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică