substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină spurcus.
Definiții
- materie rezultată din digestie; materii fecale; excrement.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | spurc | spurcuri |
| genitiv-dativ | spurcului | spurcurilor |
| articulat | spurcul | spurcurile |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru spurca.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru spurca.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină spurcare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări, a (se) mânji.
- (v.refl.) a-și evacua excrementele sau urina.
- (v.tranz.) (fig.) a pângări, a profana, a necinsti.
- (v.tranz.) (fig.) a înjura.
- (v.tranz.) a atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.
- (v.refl.) (în practicile religioase creștine) a mânca de dulce în timpul postului.
- (v.refl.) (fig.) a se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spurca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | spurca | spurcau |