spulberătură
/spul.be.rə'tu.rə/Etimologie
Din a (se) spulbera + sufixul -ătură.
Definiții
- rarzăpadă, praf, frunze etc. spulberate de vânt; (p.ext.) lucruri împrăștiate, răspândite în toate părțile.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spulberătură | spulberături |
| genitiv-dativ | spulberăturii | spulberăturilor |
| vocativ | spulberătură | spulberăturilor |
| articulat | spulberătura | spulberăturile |