substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a (se) spulbera (derivat regresiv).
Definiții
- spulberare; ninsoare spulberată; vânt puternic.
- (fig.) nimicire, prăpăd.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | spulber | spulbere |
| genitiv-dativ | spulberului | spulberelor |
| vocativ | spulberule | spulberelor |
| articulat | spulberul | spulberele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru spulbera.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru spulbera.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină *expulverare.
Definiții
- (v.tranz. și refl.) a (se) ridica în vârtej și a (se) duce departe (împrăștiindu-se); a (se) risipi, a (se) împrăștia.
- (v.tranz. și refl.) (fig.) a (se) nimici, a (se) distruge.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spulbera.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | spulbera | spulberau |