sprijin
/ˈspri.ʒin/Etimologie
Din slavă (veche) sŭprenženŭ.
Definiții
- ceea ce servește să susțină, să sprijine, să prindă ceva (ca să nu cadă).
- (fig.) ajutor, asistență, ocrotire.
- (concr.) susținător, ocrotitor, sprijinitor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sprijin | sprijine |
| genitiv-dativ | sprijinului | sprijinelor |
| vocativ | sprijinule | sprijinelor |
| articulat | sprijinul | sprijinele |