spoitorie
/spo.i.toˈri.e/Etimologie
Din spoitor + sufixul -ie.
Definiții
- meseria spoitorului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spoitorie | — |
| genitiv-dativ | spoitoriei | — |
| vocativ | spoitorie | — |
| articulat | spoitoria | — |
Din spoitor + sufixul -ie.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spoitorie | — |
| genitiv-dativ | spoitoriei | — |
| vocativ | spoitorie | — |
| articulat | spoitoria | — |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică