spoitor
/spo.iˈtor/Etimologie
Din a spoi + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care se ocupă cu spoitul (vaselor de bucătărie).
- (reg.) bidinea.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spoitor | spoitori |
| genitiv-dativ | spoitorului | spoitorilor |
| vocativ | spoitorule | spoitorilor |
| articulat | spoitorul | spoitorii |