splinuță
/spli'nu.ʦə/Etimologie
Din splină + sufixul -uță.
Definiții
- (bot.) splină.
- (bot.) (Solidago virgaurea) plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | splinuță | splinuțe |
| genitiv-dativ | splinuței | splinuțelor |
| vocativ | splinuță | splinuțelor |
| articulat | splinuța | splinuțele |
Sinonime: 1: (bot.) splină, 2: (bot.) (reg.) mănunchi, splinariță, zmeoaică, floare-boierească, floare-buiacă, vargă-de-aur