spițelnic
/spi'ʦel.nik/Etimologie
Din spiță + sufixul -elnic.
Definiții
- sfredel cu care se fac găuri în butucul și în obezile roții pentru a se monta spițele; sfredel lung și subțire (pentru găuri mici); butelnic.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spițelnic | spițelnice |
| genitiv-dativ | spițelnicului | spițelnicelor |
| vocativ | spițelnicule | spițelnicelor |
| articulat | spițelnicul | spițelnicele |