spinuță
/spi'nu.ʦə/Etimologie
Din spin + sufixul -uță.
Definiții
- (bot.) (Phyteuma orbiculare) plantă erbacee cu flori de culoare albastru-închis, rar albe, dispuse în capitule globuloase; bănică.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spinuță | spinuțe |
| genitiv-dativ | spinuței | spinuțelor |
| vocativ | spinuță | spinuțelor |
| articulat | spinuța | spinuțele |
Sinonime: (bot.) bănică