spintecătură
/spin.te.kə'tu.rə/Etimologie
Din a spinteca + sufixul -ătură.
Definiții
- tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spintecătură | spintecături |
| genitiv-dativ | spintecăturii | spintecăturilor |
| vocativ | spintecătură | spintecăturilor |
| articulat | spintecătura | spintecăturile |