spinteca
/spin.teˈka/Etimologie
Din latină *expanticare (< pantex).
Definiții
- (v.tranz.) a despica cu un instrument ascuțit trupul (sau o parte a trupului) unei ființe, printr-o tăietură lungă și adâncă.
- (v.tranz. refl. recipr.) a (se) înjunghia, a (se) ucide (prin înjunghiere).
- (v.tranz.) a despica un material fibros, metalic etc. în lungul fibrelor, al direcției de orientare a cristalelor etc.
- (v.tranz.) (fig.) a străbate spațiul (cu iuțeală).
- (v.tranz.) a sfâșia, a rupe (haine, stofe).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru spinteca.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | spinteca | spintecau |