spinărușă
/spi.nə'ru.ʃə/Etimologie
Din spinare + sufixul -ușă.
Definiții
- rardiminutiv al lui spinare; spinăruță.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spinărușă | spinărușe |
| genitiv-dativ | spinărușei | spinărușelor |
| vocativ | spinărușă | spinărușelor |
| articulat | spinărușa | spinărușele |