spiculeț
/spi.ku'leʦ/Etimologie
Din spic + sufixul -uleț.
Definiții
- diminutiv al lui spic; spicușor, spicuț.
- fiecare dintre micile flori sau inflorescențe care împreună formează spicul plantelor graminee.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spiculeț | spiculețe |
| genitiv-dativ | spiculețului | spiculețelor |
| vocativ | spiculețule | spiculețelor |
| articulat | spiculețul | spiculețele |