spicuitor
/spi.ku.iˈtor/Etimologie
Din a spicui + sufixul -tor.
Definiții
- persoană care spicuiește.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spicuitor | spicuitori |
| genitiv-dativ | spicuitorului | spicuitorilor |
| vocativ | spicuitorule | spicuitorilor |
| articulat | spicuitorul | spicuitorii |