spicuire
/spi.kuˈi.re/Etimologie
Din spicui.
Definiții
- acțiunea de a spicui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spicuire | spicuiri |
| genitiv-dativ | spicuirii | spicuirilor |
| articulat | spicuirea | spicuirile |
Din spicui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spicuire | spicuiri |
| genitiv-dativ | spicuirii | spicuirilor |
| articulat | spicuirea | spicuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică