spicuț
/spi'kuʦ/Etimologie
Din spic + sufixul -uț.
Definiții
- rarspiculeț.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spicuț | spicuțuri |
| genitiv-dativ | spicuțului | spicuțurilor |
| vocativ | spicuțule | spicuțurilor |
| articulat | spicuțul | spicuțurile |
Din spic + sufixul -uț.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spicuț | spicuțuri |
| genitiv-dativ | spicuțului | spicuțurilor |
| vocativ | spicuțule | spicuțurilor |
| articulat | spicuțul | spicuțurile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică