spetează
/speˈte̯a.zə/Etimologie
Din spată + sufixul -ează.
Definiții
- parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., de care își reazemă spatele cel care șade; spătar, rezemătoare.
- bucată de scândură îngustă care servește ca element de sprijin sau de legătură între diverse părți ale unei construcții sau ale unui obiect:
- fiecare dintre aripile morii de vânt.
- fiecare dintre stinghiile care unesc obezile de la roata morii de apă.
- fiecare dintre piesele de lemn care leagă carâmbii loitrelor de la car.
- bucată de lemn care unește cele două coarne ale plugului.
- scândură cu care se ridică firele de urzeală când se țese cu alesături.
- fiecare dintre cele două brațe ale vatalelor la războiul de țesut.
- fiecare dintre scândurelele care alcătuiesc scheletul zmeului cu care se joacă copiii și care se fixează pe o coală de hârtie.
- fiecare dintre stinghiile care alcătuiesc scheletul stelei cu care colindă copiii și pe care se fixează hârtia și ornamentele.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spetează | speteze |
| genitiv-dativ | spetezei | spetezelor |
| vocativ | spetează | spetezelor |
| articulat | speteaza | spetezele |