sperjur
/sper'ʒur/Etimologie
Din italiană spergiuro (după a jura).
Definiții
- persoană care jură fals sau care își calcă jurământul.
- rarfaptul de a-și călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în fața justiției (și pedepsit de lege).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sperjur | sperjuri |
| genitiv-dativ | sperjurului | sperjurilor |
| vocativ | sperjurule | sperjurilor |
| articulat | sperjurul | sperjurii |