verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză spéculer < latină speculari. Confer italiană speculare.
Definiții
- (v.tranz.) a trage foloasele dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări).
- a face speculă, a vinde cu suprapreț.
- (v.tranz.) a face tranzacții de valori.
- (v.intranz. și tranz.) a face speculații.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru specula.
Exemple
- A specula o marfă.
- A specula încrederea cuiva.
- A specula la bursă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | specula | speculau |
Sinonime: 1: negustori, precupeți, trafica, (înv. și reg.) precupi, 2: (înv.) specularisi
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru speculă.
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbul a specula (derivat regresiv).
Definiții
- comerț ilicit care constă în vinderea sau revinderea, cu prețuri exagerate, a unor mărfuri.
- tranzacție de bursă care constă în cumpărarea (și vânzarea) valorilor, cu scopul de a obține câștiguri din diferența de curs.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | speculă | specule |
| genitiv-dativ | speculei | speculelor |
| vocativ | speculă | speculelor |
| articulat | specula | speculele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru specula.