substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din latină speculum, franceză spéculum.
Definiții
- instrument chirurgical cu care se lărgesc și se examinează (într-o oglindă) anumite cavități ale organismului omenesc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | specul | specule |
| genitiv-dativ | speculului | speculelor |
| vocativ | speculule | speculelor |
| articulat | speculul | speculele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză spéculer < latină speculari. Confer italiană speculare.
Definiții
- (v.tranz.) a trage foloasele dintr-o anumită situație, a avea un profit din ceva; a înșela pe cineva (profitând de anumite împrejurări).
- a face speculă, a vinde cu suprapreț.
- (v.tranz.) a face tranzacții de valori.
- (v.intranz. și tranz.) a face speculații.
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru specula.
Exemple
- A specula o marfă.
- A specula încrederea cuiva.
- A specula la bursă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | specula | speculau |
Sinonime: 1: negustori, precupeți, trafica, (înv. și reg.) precupi, 2: (înv.) specularisi