spectru
/'spek.tru/Etimologie
Din franceză spectre, germană Spektrum.
Definiții
- ansamblu de valori fizice pe care le poate lua, în condiții determinate, o mărime dată.
- ansamblul imaginilor obținute prin descompunerea, cu un instrument optic, a radiației electromagnetice complexe.
- totalitatea liniilor de fluid în mișcare, a liniilor de câmp dintr-un magnet etc.
- totalitate a radiațiilor electromagnetice ale unui corp ceresc, dispuse în funcție de lungimea lor de undă sau de frecvență (și înregistrate).
- fantasmă, fantomă.
- (fig.) ceea ce produce îngrijorare, spaimă; pericol iminent.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spectru | spectre |
| genitiv-dativ | spectrului | spectrelor |
| vocativ | spectrule | spectrelor |
| articulat | spectrul | spectrele |