spectator
/spek.ta'tor/Etimologie
Din franceză spectateur < latină spectator.
Definiții
- persoană care asistă la un spectacol, la o competiție sportivă, la o ceremonie etc.
- martor la o întâmplare, la un eveniment.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spectator | spectatori |
| genitiv-dativ | spectatorului | spectatorilor |
| vocativ | spectatorule | spectatorilor |
| articulat | spectatorul | spectatorii |