spargheț
/sparˈɡeʦ/Etimologie
Din a sparge + gheață (după franceză brise-glace).
Definiții
- construcție în formă de pinten care servește la apărarea picioarelor unui pod de bușteni de sloiurile aduse de apă etc.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spargheț | sparghețuri |
| genitiv-dativ | sparghețului | sparghețurilor |
| vocativ | sparghețule | sparghețurilor |
| articulat | sparghețul | sparghețurile |