sparanghel
/spa'ran.gel/Etimologie
Din neogreacă σπαράγγι (sparángi) < greacă antică ἀσπάραγος (aspáragos).
Definiții
- (bot.) (Asparagus officinalis) plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sparanghel | sparangheli |
| genitiv-dativ | sparanghelului | sparanghelilor |
| articulat | sparanghelul | sparanghelii |
Sinonime: (bot.) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui