șpagă
/'ʃpa.gə/Etimologie
Origine incertă. Legătura cu șpagă („spadă”) nu este sigură(confer Chelaru, BF, IV, 128); și cu atât mai puțin apare chiar legătura semantică cu franceză épingles, spaniolă alfileres. După Scriban, din sârbă, rusă спаг (spag, „buzunar”). Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă („spadă”) și spenge, variantă a lui spență („suprasarcină”). Alternativ, ar putea veni din albaneză shpagëLIMBA ROMÂNĂ .
Definiții
- (fam.) bacșiș, mită, șperț.
- formă alternativă pentru spangă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | șpagă | șpăgi |
| genitiv-dativ | șpăgii | șpăgilor |
| vocativ | șpagă | șpăgilor |
| articulat | șpaga | șpăgile |