spătărie
/spə.tə'ri.e/Etimologie
Din spătar + sufixul -ie.
Definiții
- demnitatea, rangul de (mare) spătar.
- instituție condusă de (marele) spătar; clădire în care funcționa această instituție.
- sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spătărie | spătării |
| genitiv-dativ | spătăriei | spătăriilor |
| vocativ | spătărie | spătăriilor |
| articulat | spătăria | spătăriile |