spărtură
/spər'tu.rə/Etimologie
Din spart + sufixul -ură.
Definiții
- crăpătură, gaură, deschizătură produsă prin spargere.
- ciob, așchie (produse prin spargere).
- (fig.) dezbinare, disensiune, ruptură.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spărtură | spărturi |
| genitiv-dativ | spărturii | spărturilor |
| vocativ | spărtură | spărturilor |
| articulat | spărtura | spărturile |