spărgător
/spər.gə'tor/Etimologie
Din a sparge + sufixul -ător.
Definiții
- care sparge, care sfărâmă (piatră, cărbuni etc.).
Din a sparge + sufixul -ător.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spărgător | spărgătoare |
| genitiv-dativ | spărgătorului | spărgătoarelor |
| vocativ | spărgătorule | spărgătoarelor |
| articulat | spărgătorul | spărgătoarele |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică