spârcui
/spɨr.ku'i/Etimologie
Din spârc + sufixul -ui.
Definiții
- (v.tranz.) (înv. și reg.) a rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți.
- (v.tranz.) a distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia.
- (v.refl.) a evacua fecalele în mici cantități (și des).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | spârcuea | spârcueau |