spânțuire
/spɨn.ʦu'i.re/Etimologie
Din spânțui.
Definiții
- acțiunea de a spânțui și rezultatul ei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spânțuire | spânțuiri |
| genitiv-dativ | spânțuirii | spânțuirilor |
| articulat | spânțuirea | spânțuirile |
Din spânțui.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | spânțuire | spânțuiri |
| genitiv-dativ | spânțuirii | spânțuirilor |
| articulat | spânțuirea | spânțuirile |
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică