sorocovăț
/so.ro.ko'vəʦ/Etimologie
Din ucraineană сороковek' (sorokovec').
Definiții
- veche monedă de argint, a cărei valoare a variat în decursul timpului.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sorocovăț | sorocoveți |
| genitiv-dativ | sorocovățului | sorocoveților |
| vocativ | sorocovățule | sorocoveților |
| articulat | sorocovățul | sorocoveții |