sorțar
/sor'ʦar/Etimologie
Din sorț + sufixul -ar.
Definiții
- tânăr care (potrivit unui vechi sistem de recrutare) trăgea la sorți pentru a fi repartizat la o anumită armă.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sorțar | sorțari |
| genitiv-dativ | sorțarului | sorțarilor |
| vocativ | sorțarule | sorțarilor |
| articulat | sorțarul | sorțarii |