sonicitate
/so.ni.ʧi'ta.te/Etimologie
Din sonic + sufixul -itate.
Definiții
- ramură a mecanicii care se ocupă cu transmiterea prin vibrații și prin unde elastice longitudinale a energiei sau a puterii mecanice în masa corpurilor lichide și a corpurilor solide.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sonicitate | — |
| genitiv-dativ | sonicității | — |
| vocativ | sonicitate | — |
| articulat | sonicitatea | — |