sondă
/'son.də/Etimologie
Din franceză sonde.
Definiții
- gaură cilindrică forată în interiorul scoarței pământului în vederea exploatării unui zăcământ de hidrocarburi fluide, a explorării unor straturi etc.
- instalație situată deasupra unei sonde.
- aparat care servește la extragerea unei mici cantități dintr-un material compact sau granulat (pământ, ciment, nisip etc.).
- burghiu mare, acționat mecanic, cu care se fac foraje în sol (în scopul de a-l explora și a cunoaște natura straturilor).
- instrument chirurgical în formă de tub cilindric de metal, de cauciuc etc. care servește la explorarea sau la evacuarea unor canale sau cavități din organism ori la drenarea plăgilor.
- instrument cu ajutorul căruia se efectuează diferite observații hidrometrice ca măsurarea adâncimii unei ape, recoltarea de probe de pe fundul apelor etc.
- dispozitiv sensibil, asociat unui aparat de măsură, care poate fi plasat în diferite puncte din spațiu pentru exploatarea unui câmp fizic.
- pahar lunguieț și subțire, mai îngust în partea de jos.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sondă | sonde |
| genitiv-dativ | sondei | sondelor |
| vocativ | sondă | sondelor |
| articulat | sonda | sondele |