sonată
/so'na.tə/Etimologie
Din franceză sonate, italiană sonata, germană Sonate.
Definiții
- bucată muzicală pentru unul sau două instrumente, alcătuită din trei sau patru părți, deosebite între ele ca structură, tonalitate, ritm etc., dar care se completează într-o succesiune logică și unitară.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sonată | sonate |
| genitiv-dativ | sonatei | sonatelor |
| vocativ | sonată | sonatelor |
| articulat | sonata | sonatele |