sonantă
/so'nan.tə/Etimologie
Din franceză sonnante.
Definiții
- consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale.
- (adjectival)
Exemple
- Consoană sonantă
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sonantă | sonante |
| genitiv-dativ | sonantei | sonantelor |
| vocativ | sonantă | sonantelor |
| articulat | sonanta | sonantele |